Doamna Elena a tușit apăsat, spărgând liniștea din living. Mi-a cerut să rămân, avea ceva important de discutat. Florin a închis televizorul și s-a apropiat de mama lui. Am turnat un ceai și l-am așezat în fața ei.
— Radu se căsătorește, a anunțat ea lent. Diana e dintr-o familie înstărită. Au pretenții mari la zestre. Cer un apartament de lux în București.
Am răspuns calm că Radu e adult, ar trebui să fie independent. — Tu îi vei da apartamentul tău, a spus ea fără ocoliș. Ăsta de trei milioane și jumătate. Îl cedăm lui Radu, pentru casă de nuntă.
Vă mutați voi în chirie o vreme. Mi s-a strâns inima. Am întrebat-o cu ce drept îmi cere să cedez sudoarea și lacrimile mele. Apartamentul fusese cumpărat înainte de căsătorie, cu banii mei.
Nicio contribuție de la familia Popescu. Soacra mea a lovit cu pumnul în masă. A început să țipe că sunt o noră rea, calculată, că bunurile aduse în casă sunt o binecuvântare a strămoșilor familiei soțului. Nu m-am mai certat.
M-am uitat la Florin. L-am privit cu ochii imploratori, așteptând un cuvânt de dreptate. El a stat cu capul plecat, cu mâinile încleștate în poală. Tăcea.
Apoi a ridicat capul și a vorbit ezitant:
— Adela, poate ar trebui să-ți faci bagajele și să te muți temporar la părinții tăi. Să cedăm casa lui Radu pentru nuntă. După ce se căsătorește, vom discuta noi doi. Acele cuvinte au răsunat fără regret.
Am simțit cum inima îmi îngheață. Nu am plâns. M-am ridicat încet de pe canapea. Am pășit spre dormitor, am scos o valiză mare și am început să-mi aranjez lucrurile: actele, contractul prenupțial, hainele, pisica Micuța.
Am ieșit fără să mă uit înapoi. Am închis ușa puternic în urma mea. Afară ploua mărunt. Am făcut semn unui taxi și am dictat adresa părinților mei.
Ajunsă la ei, le-am povestit totul. Tata a lovit cu pumnul în masă. Mama mi-a strâns mâna. Știam că nu sunt singură.
Nu am putut dormi. La șase dimineața l-am sunat pe Cosmin, fost coleg, acum agent imobiliar. I-am spus că vreau să vând urgent apartamentul. Am acceptat un preț redus cu 300.
000 de lei sub piață, doar ca tranzacția să se finalizeze în aceeași zi. Cosmin a fost de acord. A venit cu banii lichizi, am semnat la notar. Apartamentul nu mai era al meu.
Apoi am sunat-o pe avocata Ioana, prietenă specializată în dreptul familiei. I-am cerut să întocmească cererea de divorț unilateral. I-am trimis copii după acte și extrase bancare. Totul a fost gata în două ore.
În același timp, la apartament, doamna Elena aștepta împreună cu Florin și Radu să întâmpine familia logodnicei. S-au lăudat cu măreția complexului rezidențial. Când au urcat la etaj, cheia nu mai intra în broască. Ușa s-a deschis din interior.
Cosmin a ieșit, le-a arătat contractul de vânzare-cumpărare. — Acest apartament a fost vândut de Adela către mine. Sunt noul proprietar. Vă rog să părăsiți imediat.
Familia Dianei a privit scena, apoi s-a întors și a plecat fără un cuvânt. Logodna era anulată. Soacra mea s-a prăbușit pe hol, țipând. Florin și Radu m-au sunat disperați.
Am numărat 89 de apeluri pierdute. Am savurat o cafea pe malul lacului Herăstrău. Am tastat un singur mesaj: „Casa mea a fost vândută. Cererea de divorț am depus-o.
De acum înainte, fiecare pe drumul său. Nu mă mai deranjați. ” Am trimis, am scos cartela SIM și am aruncat-o la gunoi. A doua zi, soacra mea a venit cu rude la casa părinților mei, țipând pe stradă că am furat proprietatea familiei.
Am ieșit calmă, am adus dosarul cu acte. Le-am arătat vecinilor certificatul de proprietate și contractul prenupțial. Administratorul a confirmat că spusele mele sunt adevărate. Vecinii au început să râdă de lăcomia ei.
Soacra mea, umilită, a plecat cu capul plecat. Florin a urmat-o în tăcere. După câteva zile, mama Dianei m-a sunat. Mi-a mulțumit.
Spusese că anulase logodna – minciuna și lăcomia familiei Popescu erau inacceptabile. Am aflat că Radu a înnebunit, a distrus lucruri în apartamentul închiriat, a dat vina pe mama și pe fratele lui. Soacra mea a ajuns la spital cu tensiunea crescută. Nimeni n-a vizitat-o.
Florin a venit la biroul meu, jalnic, cerșind să retrag divorțul. L-am lăsat să vorbească, apoi i-am spus rece:
— În seara aceea, când soacra ta mi-a cerut să cedez casa, te-am privit cu ultima mea speranță. Ai tăcut. Ai propus să mă mut la părinți.
Un bărbat care nu-și apără soția nu merită încrederea mea. S-a ridicat și am plecat. La tribunal, soacra mea a cerut împărțirea bunurilor, invocând creșterea valorii apartamentului. Avocata Ioana a prezentat contractul prenupțial, extrasele bancare, facturile.
Judecătorul a respins toate cererile. Singurul lucru pe care Florin l-a mai disputat a fost pisica. Aveam documente: carnetul de sănătate, vaccinările, toate pe numele meu. A pierdut și pisica.
Divorțul a fost aprobat. Am ieșit din curte simțindu-mă liberă. Mai târziu, m-am dus să-mi recuperez Micuța. Florin o furase cu o săptămână înainte de proces.
Am găsit familia într-o garsonieră mizerabilă. Soacra mea zăcea într-un pat, slabă și palidă. A plâns, și-a cerut scuze, a recunoscut că a greșit. Am ascultat, apoi am luat pisica și am plecat.
Am fost promovată director regional și mutată la Cluj. Viața mea a înflorit. Părinții au venit în vizită, am petrecut zile minunate împreună. Doi ani mai târziu, am primit invitația la nunta verișoarei lui Florin.
Am participat. Acolo l-am întâlnit pe Florin, complet schimbat: bronzat, tonifiat, cu o privire hotărâtă. Mi-a spus că muncește într-o fabrică în sud, că Radu a învățat o meserie, că mama lui s-a împăcat cu situația. Și că urmează să se recăsătorească cu o educatoare.
M-a privit adânc și mi-a mulțumit. Spusese că hotărârea mea de acum doi ani l-a trezit, l-a învățat să fie bărbat. Am ciocnit paharele și i-am urat viață liniștită. Am ieșit din restaurant în apus.
Am intrat în mașină, am pornit motorul și am plecat înainte, pe un drum plin de lumină.