La un an după moartea soțului ei, Ana a primit un telefon care i-a întors lumea pe dos. De la serviciul de bagaje al gării. Chiril, decedat de un an, avea încă o casetă închiriată acolo. Plata fusese făcută cu doar nouă zile înainte de incendiu.
Când a deschis ușa metalică, a găsit o icoană veche și un bilet scris de mâna lui: „Dacă am dispărut, ascunde asta. Nu e doar o icoană. Află cine a fost Pavel N. și ce știe despre ștampila de pe verso.
” Ana a înțeles atunci că moartea lui Chiril nu fusese o întâmplare. El știa ceva. Așa că a început să caute adevărul, chiar dacă asta însemna să descopere că omul cu care trăise nu era cine credea ea.